Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ou (substantiv neutru) , oua (verb tranzitiv)   
OUÁ, pers. 3 óuă, vb. I. Intranz., refl. și tranz. (Despre păsări, insecte) A face ouă. [Pr.: o-ua] – Din ou.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OUÁ vb. a face. (Găina a ~ două ouă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ouá vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. óuă; ger. ouând; part. ouát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OU, ouă, s. n. 1. Celulă rezultată dintr-un ovul fecundat de un s**********d și din care se dezvoltă, prin diviziuni repetate, un nou organism; zigot. ♦ Spec. Oul (1) de pasăre, protejat de o coajă calcaroasă și alcătuit din două membrane, din albuș și din gălbenuș, care este folosit ca aliment. ◊ Loc. adj. Ca oul = fragil. ◊ Expr. (Despre cloșcă) A sta pe ouă = a cloci. A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva. (Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă. Oul lui Columb = problemă pe care cineva o rezolvă într-un mod foarte simplu, deși anterior părea foarte complicată și fără soluție. ♦ (Bot.) Celulă reproducătoare rezultată din fuziunea a doi gameți: zigot. 2. (Urmat de determinări care indică materia) Obiect în formă de ou (1). ◊ (Pop.) Oul genunchiului = rotulă. Oul piciorului = os proeminent care unește laba piciorului cu partea de jos a femurului[1]. – Lat. ovum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OUÁ pers.3 ouă tranz. (ouă) A depune eliminând din organism (pentru reproducere). [Sil. o-ua] /Din ou
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OUÁ se ouă intranz. (despre păsări și insecte) A face ouă. [Sil. o-ua] /Din ou
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OU ouă n. 1) Celulă s*****ă feminină la organismele animale sau vegetale din care, în urma fecundării, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albuș și gălbenuș și învelit într-o coajă calcaroasă, eliminat din organism de păsări și de alte animale ovipare, în care se dezvoltă (prin clocire) puiul și care se poate folosi, în majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ și cu oțet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atenție exagerată unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problemă ușor rezolvabilă, dar care anterior părea foarte complicată. 3) Obiect de formă ovoidă. ◊ ~l genunchiului rotulă. ~l piciorului gleznă. /<lat. ovum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OU s. 1. (pop.) plod. (~ de găină.) 2. ou fecundat v. zigot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OU s. v. cartof, t******l.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUĂLE-GĂÍNILOR s. pl. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUL PICIÓRULUI s. v. gleznă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUL-ÍNULUI s. v. lubiț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
óu (óuă), s. n.1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) T******l. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară.Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ou s. n., art. óul; pl. óuă, art. óuăle, g.-d. art. óuălor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) ori iei, ori te lipsești – Modalitate de a propune un lucru care trebuie acceptat ca atare ori respins.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
JE PRENDS MON BIEN OÚ JE LE TROUVE (fr.) iau (ceea ce-mi trebuie) de unde găsesc – Molière, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-și fac nici un scrupul când este vorba să-și procure ceva.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
MAIS OÚ SONT LES NEIGES D’ANTAN? (fr.) dar unde-s zăpezile de altădată? – Villon, „Balade des dames du temps jadis”. Vers celebru. Evocarea nostalgică a unor vremuri de demult și pentru totdeauna apuse.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)