OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OULÉȚ s. oușor, (reg.) ouț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ouléț s. n., pl. ouléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink