OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OVÁȚIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamații, aplauze entuziaste manifestate față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. [Gen. -iei, var. ovațiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OVÁȚIE s. f. manifestare publică prin aclamații și aplauze entuziaste de admirație sau aprobare față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. (< fr. ovation, lat. ovatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ováție s. f. (sil. -ți-e-), art. ováția (sil. -ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OVÁȚIE ~i f. mai ales la pl. Manifestație publică entuziastă a admirației, însoțită de strigăte de aprobare; aclamație. [G.-D. ovației] /<fr. ovation, lat. ovatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink