OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OXICLORÚRĂ s.f. Combinație a unui corp cu oxigenul și cu clorul. [< fr. oxychlorure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OXICLORÚRĂ s. f. combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. (< fr. oxychlorure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oxiclorúră s. f., g.-d. art. oxiclorúrii; pl. oxiclorúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink