OȘTÍME s. f. (Înv.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OȘTÍME f. înv. (colectiv de la oaste) 1) v. OȘTIRE. 2) Mulțime de oști. 3) Totalitate a oștilor. /oaste + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OȘTÍME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oștíme s. f., g.-d. art. oștímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink