Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mit.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂNDÁR s. (înv. și reg.) pândaș, (reg.) pârgar, (Ban. și Transilv.) gornic, (Mold. și Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pânditor. (~ la vie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂNDÁR s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pândár, pândári, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pândaș, jitar, meregiu, pârgar. 2. paznic de pădure; pădurar. 3. santinelă, strajă. 4. (înv.) spion.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pândár s. m., pl. pândári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂNDÁR ~i m. Paznic de câmp (la semănături, vii, livezi, etc.). /<sl. pondari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)