Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pârgui (verb) , pârguit (adjectiv)   
PÂRGUÍT1 s. n. Faptul de a se pârgui; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele. – V. pârgui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRGUÍT2, -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRGUÍT adj. (prin Transilv.) pârgav. (Fructe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂRGUÍT s. pârguire. (~ul fructelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârguít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE PÂRGUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre fructe, legume, cereale) A începe să se coacă; a da în pârgă. /pârgă + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÂRGUÍ vb. (reg.) a se pârgăi, a se pârgălui, a se pârgăvi. (Fructele s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârguí vb., ind. prez. 3 sg. pârguiéște, imperf. 3 sg. pârguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)