Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRLOÁGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numește ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numește ~.) 3. v. paragină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂRLOÁGĂ s. v. curătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRLOÁGĂ ~ge f. Teren arabil lăsat special necultivat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; țelină. [G.-D. pârloagei] /<bulg. prelog, sb. parlog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)