Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pășuna (verb tranzitiv) , pășunare (substantiv feminin)   
PĂȘUNÁRE s. f. Acțiunea de a pășuna.V. pășuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂȘUNÁRE s. v. păscut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂȘUNÁRE s. v. imaș, izlaz, pășune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pășunáre s. f., g.-d. art. pășunării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂȘUNÁ ~éz 1. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paște. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a păstori. /Din pășune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂȘUNÁ vb. 1. v. paște. 2. a paște, a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pășuná vb., ind. prez. 3 sg. pășuneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)