Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: păcăli (verb tranzitiv) , păcălire (substantiv feminin)   
PĂCĂLÍRE, păcăliri, s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală, păcălit1. – V. păcăli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCĂLÍRE s. v. înșelare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcălíre s. f., g.-d. art. păcălírii; pl. păcălíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂCĂLÍ ~ésc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înșela; a minți. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PĂCĂLÍ mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înșela; a se amăgi. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂCĂLÍ vb. v. înșela.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcăleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)