Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: păcăni (verb) , păcănire (substantiv feminin)   
PĂCĂNÍRE, păcăniri, s. f. Acțiunea de a păcăni și rezultatul ei; zgomot scurt, repetat și sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – V. păcăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCĂNÍRE s. v. păcănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcăníre s. f., g.-d. art. păcănírii; pl. păcăníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCĂNÍ vb. a pârâi, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pacănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pacăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)