Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PĂDÚRE, păduri, s. f. Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) pădure = a) (despre plante și animale) sălbatice; b) fig. (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure, se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educație. A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață. – Lat. padule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂDÚRE s. (SILV.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurărie. (Animalele din ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pădúre (pădúri), s. f. – Teren cu arbori, codru. – Mr. pădure, megl. păduri (toponim). Lat. padulem în loc de paludem (Diez, II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Pușcariu 1243; Candrea-Dens., 1306; REW 6183), cf. alb. pülj (Philippide, II, 650), tosc. padule, v. sard. padule, v. sp., arag., v. port. paúl (Garcia de Diego, Bol. Acad. Esp., VII, 259; Corominas, III, 695) basc. padura „mlaștină”; cf. P. Aebischer, Homenatje Rubioy Lluch, I, 161-74. Originea anterioară indoeurop. (Lahovary 339) este fantastică. Der. pădurar, s. m. (gornic); pădurărie, s. f. (ocupația pădurarului; administrație silvică); pădurărit, s. n. (ocupația pădurarului; impozit pe păduri); păduratic, adj. (păduros, împădurit); pădurean, s. m. (locuitor al pădurii); pădureț, adj. (de pădure; sălbatic); pădurice, s. f. (pădure mică); păduros, adj. (acoperit cu pădure, împădurit), pe care REW 6183 îl duce pînă la lat. paludosus, fără să fie nevoie; împăduri, vb. (a planta o pădure); despăduri, vb. (a tăia o pădure).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pădúre s. f., g.-d. art. pădúrii; pl. pădúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂDÚRE ~i f. 1) Mulțime de copaci care acoperă compact o întindere relativ mare de pământ. ~ de salcâmi. ~ de pini. 2) Suprafață de teren pe care crește o astfel de mulțime de copaci. ◊ ~ virgină pădure neexplorată. ~-livadă pădure de copaci și arbuști care furnizează material de construcție și materie primă pentru industria alimentară. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oraș destinat odihnei oamenilor. De ~ care trăiește sau crește în pădure. Din ~ a) sălbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut în ~ a) a fi needucat; b) a fi înapoiat. A căra lemne în (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fără uscături nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei. 2) fig. (urmat de determinări) Mulțime omogenă și compactă de obiecte în poziție verticală. O ~ de mâini s-au ridicat în clasă. [G.-D. pădurii] /<lat. padule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
múma-pădúrii / máma-pădúrii (plantă, boală, femeie urâtă și rea) s.f. art., g.-d. art. múmei-pădúrii / mámei-pădúrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Múma-Pădúrii / Máma-Pădúrii (personaj) s. propriu f., g.d. Múmei-Pădúrii / Mámei-Pădúrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
AI-DE-PĂDÚRE s. v. crin de pădure, rostopască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUSUIOC-DE-PĂDÚRE s. v. sovârf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARUL-PĂDÚRILOR s. v. arnică, podbal-de-munte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUCURUZ-DE-PĂDÚRE s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEDIȚEI-DE-PĂDÚRE s. pl. v. oiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FATA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUMINĂ-DE-PĂDÚRE s. v. licurici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAMA-PĂDÚRII s. v. barba-popii, năprasnică, sânziene-de-pădure, vinariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂCRIȘ DE PĂDÚRE s. v. măcriș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUMA-PĂDÚRII s. v. caloian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUMA-PĂDÚRILOR s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂSTRĂV-DE-PĂDÚRE s. v. râșcov.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂINEA-PĂDÚRII s. v. râșcov.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORC DE PĂDÚRE s. v. mistreț, porc mistreț, porc sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUNICĂ-DE-PĂDÚRE s. v. drepnea
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂLVIE DE PĂDÚRE s. v. coada-vacii, jale.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUSAI-DE-PĂDÚRE s. v. tâlhărea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÂLVA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIDMA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crin de pădúre s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cucútă-de-pădúre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ghébe de pădúre s. f. pl. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máma-pădúrii (plantă, boală, femeie urâtă și rea) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Máma-Pădúrii/Múma-Pădúrii s. pr. f. art., g.-d. Mámei-Pădúrii/Múmei-Pădúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Múma-Pădúrii v. Mama-Pădurii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pâinea-pădúrii s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
râsul-pădúrii (pasăre) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂDÚRE (lat. padulem) s. f. Ecosistem sau complex de ecosisteme în care predomină una sau mai multe specii lemnoase, alături de plante erbacee, mușchi etc. și în care trăiesc diferite specii de animale: p. constituie biomuri majore. Resturile organice (crengi, frunze etc.) constituie pătura moartă a p. sau litiera. După natura lor, p. pot fi naturale (apărute spontan) și cultivate (prin plantarea puieților de arbori crescuți în pepiniere). Caracteristicile p. diferă în funcție de condițiile climatice. În zona temperată, p. sunt adaptate la un regim climatic cu precipitații suficiente sau abundente și și temperaturi moderate; aici predomină foioasele cu frunze căzătoare (stejar, gorun, carpen, frasin, arțar, ulm, fag etc.), ca în regiunile temperate din Europa, Asia și America de Nord sau, alteori, predomină specii sempervirescente cu frunza lată (fagul austral sau Nothofagus din Chile). În p. din zona boreală domină coniferele sempervirescente (ex. taigaua). În zonele tropicale se întâlnesc p. tropicale umede (în ariile cu precipitații abundente) și regulate, p. musonice în SE Asiei (unde perioadele cu ploi abundente alternează cu cele secetoase), p. cu adaptări xeromorfe, ca în SV Americii de Nord, SV Africii, unele regiuni ale Americii Centrale și de Sud și în Australia (cu precipitații sporadice), unde predomină arborii scunzi, spinoși prin care, treptat, se face trecerea spre savană și semideșert. Pe glob, p. ocupă c. 30% din suprafața uscatului; în România, ele se întind pe c. 27% din suprafața totală a țării. P. este unul dintre factorii care asigură menținerea echilibrului la nivel local, regional și chiar planetar; are un rol important de protecție a solului împotriva eroziunii, de moderator climatic; contribuie la regularizarea scurgerii și la purificarea aerului. Preia mari cantități de dioxid de carbon din atmosferă, eliberând în schimb oxigen. ◊ P. tropicală umedă (sau ecuatorială) = biom terestru major alcătuit predominant din arbori din zona ecuatorială (bazinul Amazonului, V Africii, Asia de SE); aici predomină speciile sempervirescente cu frunze late, de înălțimi variate. Stratul erbaceu este slab reprezentat, abundente fiind lianele și epifitele. Exploatarea nerațională șa p. ecuatoriale a dus și va duce în continuare la reducerea biodiversității și la amplificarea efectului de seră. ◊ P. parc = p. alcătuită din pâlcuri de de arbori alternând cu vegetație ierboasă bine dezvoltată; se întâlnește îndeosebi în Africa, la trecerea de la pădurea tropicală la savană. ◊ P. galerie = p. care mărginește malurile râurilor, prelungindu-se mult în zona de savană. ◊ P. de ceață = p. care se formează pe versanții munților, unde aerul este suprasaturat de vapori de apă datorită stagnării îndelungate a norilor la nivelul respectiv (ex.: pe versantul dinspre Oc. Pacific al munților din America de Nord, Centrală și partea de N a Americii de Sud).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PĂDUREA BOEMIEI (ČESKÝ LES sau BÖHMERWALD), masiv muntos situat la granița Cehiei cu Germania. Lungime: c. 200 km; alt. max.: 1.015 m (vf. Grosser Arber). Alcătuit din granite, gnaisuri și șisturi cristaline. Expl. forestiere.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PĂDUREA CRAIULUI, Munții ~, culme muntoase în NV M-ților Apuseni, orientată NV-SE, mărginită de depr. Vad-Borod (în N) și depr. Beiuș (în S), alcătuită din calcare mezozoice și roci vulcanice neogene. Alt. max.: 1.015 m (vf. Hordincușa). Nod hidrografic. Depozitele calcaroase mezozoice au dat naștere unui relief carstic (peșterile Vadu Crișului, Meziad, Vântului). Expl. de bauxită (Zece Hotare, Roșia). Turism.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PĂDUREA DE PIATRĂ (SHI LIN), formațiuni stâncoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni înalți de c. 30 m, situate într-o regiune carstică din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orașul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „păduri de piatră”, extinsă pe c. 260 km2, care a luat naștere în urma acțiunii erozive a apelor din precipitații asupra rocilor carstice, stâncile rezultate căpătând forme ciudate, cum sunt leul uriaș, bivolul, rinocerul, pasărea Phoenix ș.a. Este cea mai mare și cea mai spectaculoasă pădure de piatră de pe Glob. Turism.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PĂDUREA NEAGRĂ (SCHWARTZ WALD), munți în SV Germaniei, separați de m-ții Vosgi prin grabenul Rinului, formați din gnaisuri, granite și gresii. Alt. max.: 1.493 m (vf. Feldberg). În N au aspect de podiș, în centru sunt larg văluriți, cu vârfuri rotunjite, iar în S sunt mai înalți și fragmentați. De aici izv. Dunărea, prin pâraiele Brigach și Breg. Bine împăduriți. Păstorit. Turism. Industria sticlăriei are o veche tradiție.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PĂDUREA PIETRIFICATĂ (PETRIFIED FOREST), pădure fosilizată în timpurile geologice, cu arbori pietrificați, situată în SV S.U.A. (Arizona), în partea de SE a Deșertului Pictat (Painted Desert), la c. 320 km NE de orașul Phoenix; 381 km2 (cea mai mare pădure pietrificată, declarată monument național în 1906 și parc național în 1962). În urmă cu c. 170 mil. de ani, în această zonă exista o câmpie mlăștinoasă în care torenții aduceau un număr mare de arbori prăbușiți, care în condiții normale ar fi trebuit să se transforme, de-a lungul erelor geologice, în cărbune, dar, datorită prezenței în cantități mari a oxidului de siliciu, care a impregnat lemnul, acesta s-a pietrificat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)