Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: păgubi (verb tranzitiv) , păgubire (substantiv feminin)   
PĂGUBÍRE, păgubiri, s. f. Faptul de a păgubi.V. păgubi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Păgubire ≠ despăgubire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
păgubíre s. f., g.-d. art. păgubírii; pl. păgubíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂGUBÍ ~ésc 1. intranz. A suferi o pagubă; a fi în pagubă. 2. tranz. (persoane) A supune unei pagube; a face să sufere o pagubă. /Din pagubă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂGUBÍ vb. 1. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.) 2. v. dăuna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂGUBÍ vb. v. pierde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A păgubi ≠ a câștiga
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
păgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgubeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)