Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: păienjeni (verb) , păienjenire (substantiv feminin)   
PĂIENJENÍRE, păienjeniri, s. f. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjeníre, painjeníre s. f.] – V. păienjeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂIENJENÍRE s. v. împăienjenire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păienjeníre s. f., g.-d. art. păienjenírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE PĂIENJENÍ pers. 3 se ~éște v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păienjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păienjeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)