Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: păstori (verb tranzitiv) , păstorire (substantiv feminin)   
PĂSTORÍRE, păstoriri, s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorit. 2. Fig. Conducere, ocârmuire (religioasă). – V. păstori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂSTORÍRE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păstoríre s. f., g.-d. art. păstorírii; pl. păstoríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂSTORÍ ~ésc 1. tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂSTORÍ vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paște. 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păstorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păstoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)