Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: păta (verb tranzitiv) , pătat (adjectiv)   
PĂTÁT, -Ă, pătați, -te, adj. 1. Cu pete, cu murdărie; murdar, murdărit, mânjit. ♦ (Despre oameni) Cu pielea pigmentată diferit pe unele porțiuni; (despre pielea oamenilor) care este pigmentată diferit pe unele porțiuni. ♦ (Despre animale și plante) Care are porțiuni de altă culoare pe un fond omogen colorat; bălțat, pestriț. 2. Fig. Pângărit, profanat; compromis, dezonorat. – V. păta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTÁT adj. l. v. murdar. 2. v. bălțat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTÁT adj. v. compromis, dezonorat, discre-ditat, necinstit, pângărit, profanat, spurcat, terfelit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTÁT s. v. păstrăv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pătat ≠ nepătat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porțiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestrița. 2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂTÁ ~éz tranz. 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. ~ cu vin. 2) fig. (onoarea, reputația etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din pată
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PĂTÁ mă ~éz intranz. A se acoperi (parțial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din pată
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PĂTA și A SE PĂTA. 2) (despre oameni) Care are pielea pigmentată pe unele porțiuni. 3) (despre animale sau despre plante) Care are pete; cu pete. /v. a (se) păta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂTÁ vb. 1. v. murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. v. smălța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTÁ vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. v. pansea, panseluță, unghia-păsării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reș.) micșunea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pătá (pătéz, pătát), vb.1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. Lat. *pictāre „a picta”, cf. it. pittare „a șterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ctt, cf. Pușcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu inițiala, cf. baptizāreboteza. Pentru semantism, cf. sp. pinta „pată”. În general s-a preferat ca punct de plecare „pată”, pe care au vrut să-l explice prin sl. pęta „călcîi” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pată” (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin alb. petë „lamă de metal” (Meyer, Alb. St., IV, 86); prin lat. *pittagr. πίττα „bitum” (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Éléments, 65; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα „turtă”, cf. pită (Rosetti, II, 66). Der. pată, s. f. (urmă, porțiune colorată diferit de rest, nuanță diferită; stigmat, rușine); pătat, s. m. (dedițel de pădure); petiță, s. f. (pată mică; măliniță; peteșie). Din rom. pare să provină sb. petigi, petici „peteșie”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pătá vb., ind. prez. 1 sg. pătéz, 3 sg. și pl. păteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sânger-pătát s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-fráți-pătáți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)