Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTUIÁC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreț.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTUIÁC s. v. pătul, porumbar, porumbărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pătuiác s. n., pl. pătuiáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂTUIÁC ~ce n. Pat improvizat la înălțime (din scânduri, crengi, frunze etc.) pe care se păstrează nutrețul pentru vite. /Din pătui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)