Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PAȘAPÓRT, pașapoarte, s. n. Document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas2, pașuș. ◊ Expr. (Fam.) A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p. ext. a da (pe cineva) afară din serviciu. ♦ Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărți; dosar de carte. [Var.: (înv.) pașpórt, paspórt s. n.] – Din it. paseporto, fr. passeport, rus. pasport.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAȘAPÓRT s. n. document (carnet) care servește drept legitimație cetățeanului unui stat în străinătate. ♦ (fam.) a da ~ ul (cuiva) = a se debarasa de cineva. (< it. passaporto, fr. passeport, rus. pașport)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAȘAPÓRT s. (înv. și reg.) pas, pașuș, (înv.) răvaș, teșcherea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAȘAPÓRT ~oárte n. 1) Document eliberat unei persoane pentru a pleca în străinătate, servindu-i acolo drept legitimație. 2) fam. Document care însoțește un obiect de tehnică, în care se indică data vânzării, punându-se ștampila magazinului. 3) Dosar care cuprinde actele necesare pentru editarea unei cărți. /<it. passaporto, fr. passeport, rus. pasport
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)