PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂGUBÁȘ s. păgubit, (înv.) dăunăș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păgubáș s. m., pl. păgubáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂGUBÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ A se lăsa ~ (de ceva) a renunța (la ceva). /pagubă + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink