PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Cel care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAHÁRNIC s. (IST.) (înv.) ceașnic. (~ la curtea domnească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pahárnic s. m., pl. pahárnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAHÁRNIC ~ci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier de divan responsabil cu băutura domnului, cu administrarea podgoriilor domnești și cu strângerea impozitelor pe vii și pe vin. 2) fam. Persoană care toarnă băutură în pahare în timpul unei petreceri. /pahar + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink