PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAIÁNTĂ s. v. chezaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paiántă (paiánte), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
paiántă s. f., pl. paiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAIÁNTĂ ~e f. 1) Schelet (din două rânduri) de lemn umplut cu material de construcție, care alcătuiește peretele unei clădiri. 2) Perete construit dintr-un astfel de schelet. /<turc. payanda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink