Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte usor. A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂINE s. 1. (reg.) hliban, (Mold., Transilv. și Ban.) pită. (A cumpărat o ~ caldă.) 2. (BOT.) pâinea-porcului (Cyclamen europaeum) = (reg.) pita-porcului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂINE s. v. azimă, cereale, existență, grâne.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pâine s. f., g.-d. art. pâinii; pl. pâini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂINE ~i f. 1) Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat și copt în cuptor; pită. ~ de casă. ~ de secară.Bun ca ~ea (cea) caldă foarte bun. A mânca ~ea degeaba a nu răsplăti câștigul prin muncă. A mânca ~ și sare cu cineva a fi în strânsă prietenie cu cineva, împărțind bucuriile și necazurile. A întâmpina (pe cineva) cu ~ și sare a primi pe cineva cu mare bucurie. A se vinde ca ~ea (cea) caldă a se vinde foarte repede. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a bunurilor materiale necesare vieții; ansamblul mijloacelor de trai. ◊ ~ea cea de toate zilele venit din care trăiește cineva. A câștiga o bucată de ~ a dobândi prin muncă minimumul de existență. A lua cuiva ~ea (sau bucățica de ~ sau bucățică) de la gură a lipsi pe cineva de mijloace de existență. A mânca ~ea cuiva a trăi pe socoteala cuiva. A trăi cu ~ și apă a trăi în sărăcie. 3) Câmp semănat cu păioase (grâu, secară etc.); semănătură de grâne. 4) Recoltă de grâne. 5) fig. Slujbă care asigură existența cuiva; post; funcție. ◊ A băga (sau a pune) în ~ a aranja într-o funcție, într-un post. A scoate din ~ a elibera dintr-o funcție, dintr-un post. [G.-D. pâinii] /<lat. panis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRUCEA-PÂINII s. v. pristolnic, teișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂINEA-PÁȘTELUI s. v. dediței-galbeni, floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂINEA-PĂDÚRII s. v. râșcov.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pîine (pîini), s. f.1. Produs alimentar de panificație, pită. – 2. (Mold.) Grîne, cereale. – 3. (Înv.) Lan de grîu, holdă. – 4. Serviciu, slujbă, post. – Var. mold. pîne. Mr. pîne, megl. poini, istr. păre. Lat. panem (Pușcariu 1320; Candrea-Dens., 1388; REW 6198), cf. it. pane, prov., cat. pa, fr. pain, sp. pan, port. pᾶo.Der. pîinar, s. m. (brutar); pîinărie, s. f. (brutărie); pî(i)nișoară, s. f. (varietate de ciuperci, Russula integra).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
árbore de pâine s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pâinea-pădúrii s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pâinea-pórcului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÎMPUL PÎINII, cîmpie în apropiere de com. Șibot (jud. Alba). Aici, oastea transilvană condusă de Ștefan Báthori, voievodul Transilvaniei, și Pavel Chinezul, comitele Timișoarei, a învins în oct. 1479 o puternică armată turcească alături de care a luptat și domnul Țării Românești, Basarab Țepeluș.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)