PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALÁDIU2, paladii, s. n. Statuie a zeiței Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăților. ♦ Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALÁDIU1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALÁDIU2 s.n. 1. Statuie a zeiței Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetății. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALÁDIU1 s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veșminte sau cu o armură a zeiței Pallas Atena, ocrotitoare a cetăților. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanție. (< lat., fr. palladium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil și dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; simb. Pd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
paládiu (ist.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; pl. paládii, art. paládiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALÁDIU1 n. Metal alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat drept catalizator în industria chimică și sub formă de aliaje. /<fr. palladium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PALÁDIU2 ~i n. 1) (în antichitate) Statuie a zeiței Atena, considerată ca ocrotitoare a cetăților. 2) fig. Putere ocrotitoare. /<fr. palladium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink