PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALÁNCĂ1 palănci f. 1) înv. Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși bătuți în pământ și legați între ei; palisadă. 2) reg. Construcție rudimentară folosită ca gard sau ca adăpost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palánk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PALÁNCĂ s. v. palisadă, staul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paláncă2, palắnci, și palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
paláncă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink