PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
palavragíu s. m. (sil. -vra-), art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALAVRAGÍU ~i m. Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. /<turc. palavraci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink