PAN1- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAN- Element prim de compunere savantă, însemnând „tot”, „întreg”. [< fr., it. pan-, cf. gr. pas, pantos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PAN-/PANT(O)-/PAM-/PASI- elem. „tot, întreg”, „universal”. (< fr. pan-, pant/o/-, pam-, pasi-, cf. gr. pas, pantos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAN s. magnat. (Un ~ polonez.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pan (páni), s. m. – Nobil, magnat, domn (ca formulă de adresare). Pol. pan (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 205); titlu de reverență, înv. – Cf. moțpan.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pan s. m., pl. pani
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂN prep. v. prin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAN ~i m. Feudal polonez. /<pol. pan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink