PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANDALÍE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pandalíe (pandalíi), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la var. înv., ne-am putea gîndi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din țig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibilă; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Gáldi 217) sau din ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pandalíe s. f., pl. pandalíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANDALÍE ~i f. mai ales la pl. pop. fam. Stare de enervare foarte puternică și violentă; criză de nervi; furie. [G.-D. pandaliei] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PANDALÍI s. pl. v. furie, înverșunare, mânie, nervi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink