Dex pane

PANÉ adj. invar. (Despre carne, cașcaval etc.) Prăjit în grăsime, după ce a fost dat prin făină, ou și pesmet. – Din fr. pané.

PANÉ adj. invar. (despre carne, pește etc.) Care este prăjit în grăsime, fiind trecut mai întâi printr-un amestec din făină, ou și pesmet. /<fr. pané

PANÉ adj. invar. (Despre carne, cașcaval etc.) Prăjit în grăsime după ce a fost dat prin făină, ou și pesmet. [< fr. pané].

PANÉ adj. inv. (despre carne, cașcaval etc.) prăjit în grăsime după ce a fost dat prin făină, ou și pesmet. (< fr. pané)

pané adj. invar.

PÁNĂ s.f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].

PÁNĂ s. f. 1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul. ♦ a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă. 2. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează. 3. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului. (< fr. panne)

PÁNĂ s. 1. v. plectru. 2. v. ancie. 3. v. ic. 4. (TEHN.) măsea. (~ la grindeiul de la piuă.) 5. (MAR.) safran. (~ la cârma unei nave.)

PÁNĂ s. v. ascuțiș, bor, cordar, floare, întinzător, lamă, limbă, margine, pănușă, penel, strună, tăiș.

pána-zburătórului s. f.