Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: panic (adjectiv) , panicul (substantiv neutru)   
PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANÍCUL1 s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PANÍCUL s. (BOT.) racem compus.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
panícul s. n., pl. panícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANÍCUL ~e n. bot. Inflorescență compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. /<lat. panicula, fr. panicule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)