Dex pantomimă

PANTOMÍMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].

PANTOMÍMĂ s. mimodramă.

pantomímă (reprezentație) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

PANTOMÍMĂ ~e f. 1) Reprezentație teatrală în care acțiunea dramatică și imaginile artistice sunt exprimate numai prin gesturi și mimică. 2) Artă de exprimare a ideilor și sentimentelor prin gesturi și mimică. 3) fig. Atitudine afectată și ridicolă. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)

pantomím (actor) s. m., pl. pantomími