PAPÍRUS, papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAPÍRUS s.n. Plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele; foiță, foaie obținută dintr-o asemenea plantă. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PAPÍRUS s. m. 1. plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele. 2. foiță din papirus (1). 3. manuscris, text scris pe papirus (2). (< fr., lat. papyrus, gr. papyros)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
papírus s. n., pl. papírusuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAPÍRUS ~uri n. 1) Plantă erbacee acvatică a cărei tulpină servește la împletirea coșurilor și la fabricarea foilor de scris. 2) Hârtie de scris obținută în antichitate din tulpina acestei plante 3) Manuscris vechi realizat pe astfel de hârtie. /<lat., fr. papyrus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink