PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paralexíe s. f., g.-d. art. paralexíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink