PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARALÓGIC, -Ă adj. Referitor la paralogie. [< fr. paralogique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
paralógic adj. → logic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink