PARÁPON s. n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARÁPON n. înv. fam. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. /<ngr. paráponon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARAPÓN s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulțumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parapón (-oáne), s. n. – Supărare, ceartă, motiv de discordie. – Mr. parapun. Ngr. παράπονον (Cihac, II, 683; Gáldi 220). – Der. paraponisi, vb. refl. (a se plînge, a se supăra), din ngr. παραπονῶ, aorist παραπόνησα (Graur, BL, IV, 107).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
parápon s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink