Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: parca (verb tranzitiv) , parcă (substantiv feminin)   
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARCÁ vb. I. tr. A așeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARCÁ cv. tr. a așeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. și pl. parcheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoști?Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere.Părea + că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁRCĂ2, parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PARCÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staționare sau într-un loc special rezervat în acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÁRCĂ1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranță, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. ~ l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziții valoare interogativă afirmativă) Oare. ~ nu ți-am spus despre aceasta? /a părea + că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÁRCĂ2 conj. (exprimă un raport modal) Ca și cum; ca și când. Strigă parcă era în foc. /a părea + că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÁRCĂ3 ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinități, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viața omului. /<lat. parca, fr. parque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinități ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. (< lat. Parcae)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!Párcă s. propriu f., g.-d. art. Párcei; pl. Párce, art. Párcele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
párcă adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Párce s. pr. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)