PÂRJÓL, pârjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRJÓL s. 1. v. incendiu. 2. v. vâlvătaie. 3. v. caniculă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârjól s. n., pl. pârjóluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRJÓL ~uri n. 1) Foc mare și puternic; incendiu violent și mistuitor. 2) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; flagel; calamitate; prăpăd. 3) pop. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță. /v. a pârjoli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink