pártă, pérți, și părți, s.f. (reg.) 1. panglică împodobită cu monede de aur sau de argint sau cu mărgele (legată în păr, pe frunte sau la pălărie); salbă de bani sau de mărgele. 2. cingătoare cu mărgele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei țesături sau pături.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
PART interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARȚI s. m. pl. Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
part interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
parți (populație iraniană) s. m. pl. (sg. part)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink