PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARÚRĂ s.f. Podoabă purtată de mirese pe cap. [Pron. și parüră. / < fr. parure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARÚRĂ s. f. 1. podoabă purtată de mirese pe cap. 2. garnitură asortată de bijuterii. (< fr. parure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
parúră s. f., g.-d. art. parúrii; pl. parúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARÚRĂ ~i f. Obiect de podoabă, de obicei în formă de coroniță, pe care îl pun miresele pe cap. /<fr. parure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink