parșiví, parșivésc, vb. IV. (înv., pop. și fam.) 1. a (se) murdări. 2. a se ticăloși. 3. a se deprava. 4. a adresa cuiva epitetul „parșiv”.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. D*******t, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARȘÍV ~ă (~i, ~e) și substantival pop. fam. Care este lipsit de scrupule; josnic; mârșav; ticălos. Deprindere ~ă. /<rus. paršivyj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARȘÍV adj. v. corupt, decăzut, depravat, d*******t, destrăbălat, dezmățat, grețos, imoral, infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, nerușinat, netrebnic, p*******t, rușinos, scelerat, scârbos, stricat, ticălos, vicios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parșív (parșívă), adj. – Ticălos, șmecher. Rus. paršivyĭ „chelbos” (Cihac, II, 247). – Der. parșivenie, s. f. (ticăloșie); parșivi, vb. (a maltrata, a umili; a (se) murdări; a (se) deprava), cf. rus. parsiviti.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
parșív adj. m., pl. parșívi; f. sg. parșívă, pl. parșíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink