PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂSĂREÁ s. v. păsărică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂSĂRÍCĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂSĂRÍCĂ s. v. vrăbioară, vrăbiuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROCHIȚA-PĂSĂRÍCII s. v. rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păsărícă s. f., g.-d. art. păsărélei/păsărícii; pl. păsăréle/păsăríci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink