PÁSCĂ, păști, s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. – Lat. pascha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PASTÍLĂ, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat (de forma unei pastile (1)) în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulației etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁȘCĂ, păști, s. f. (Reg.) Tutun de calitate inferioară; mahorcă. – Din ucr. pačka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁSCĂ păști f. 1) Cozonac (cu brânză, stafide etc.) făcut de creștinii ortodocși cu ocazia sărbătorilor de Paști. 2) Turtă foarte subțire, preparată din aluat nedospit și coaptă de mozaici cu ocazia sărbătorii de Paști. [G.-D. păștii] /<lat. pascha, ngr. pásha
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PASTÍLĂ ~e f. 1) Preparat farmaceutic dozat, solid, de forma unui disc mic, care se administrează pe cale bucală; tabletă; pilulă; comprimat. 2) Produs alimentar zaharos de forma unui disc mic. /<fr. pastille, germ. Pastille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PAȘTI m. 1) (în religia creștină) Sărbătoare în cinstea învierii lui Isus Hristos. 2) (în religia mozaică) Sărbătoare în amintirea exodului evreilor din Egipt. ◊ Din ~ în ~ foarte rar. La ~le calului (sau cailor) niciodată. 3): ~le blajinilor zi fixată de biserică pentru pomenirea morților. [Var. Paște] /<lat. Paschae
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PASTÍLĂ s.f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane rotunde. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. [< fr. pastille, cf. germ. Pastille].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PASTÍLĂ s. f. 1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde. 2. piesă, disc mic, la unele mașini sau mecanisme. ◊ corp în formă de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare. 3. mic tub metalic, cu o compoziție trasoare, care se înșurubează în fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei și pentru incendierea carburanților inamicului. 4. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit. 5. refugiu (3) în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi etc. (< fr. pastille, germ. Pastille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
FLOAREAPÁȘTILOR s. v. popilnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÁSCĂ s. (BIS.) azimă. (~ a mozaicilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASTÍLĂ s. v. pilulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÁȘCĂ s. v. mahorcă, pachet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PAȘTI s. (BIS.) (reg.) păscuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paștí, pers. 3 sg. paștéște, vb. IV (reg.) a înjura de paști; a paștealui, a păștui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
páscă s. f. – 1. (Înv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascală. – 3. Cocătură pentru sărbătoarea de Paști. – Var. înv. pashă. Mgr. πάσχα; der. prezintă dificultatea fonetică, dar există și în păscălie (var. pascalie), s. f. (zodiac, calendar de lungă durată), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasă; din sl. provine numai var. înv. – Der. păscăli, vb. (a prezice timpul și viitorul pe bază de zodiac, a ghici, a profetiza); păscălitor, s. m. (astrolog); păscuță, s. f. (covrigel dat de pomană în Săptămîna Patimilor). – Cf. Paște.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
páscă s. f., g.-d. art. păștii; (cozonaci) pl. păști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
páșcă (tutun) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștile (sg. páscă)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Paști s. pr. m. sg./Páște s. pr. n., pl. Paști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
páștile-cálului/páștile-cáilor (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink