PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATINÁJ s.n. 1. Faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele. 2. Patinoar. [< fr. patinage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁJ s. n. patinare1 (1); sportul cu patinele. (< fr. patinage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁJ s. 1. patinare. (Lecții de ~.) 2. v. patinoar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
patináj s. n., (patinoare) pl. patináje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATINÁJ ~e n. 1) v. A PATINA. 2) v. PATINOAR. 3) Gen sportiv care cuprinde probe practicate cu patinele. /<fr. patinage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink