Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
PĂȚÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a păți; întâmplare sau șir de întâmplări (neplăcute) pe care le trăiește cineva. – V. păți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂȚÍT2, -Ă, pățiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe; p. ext. cu experiență, încercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. – V. păți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂȚÍT adj. experimentat, încercat. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂȚÍT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pățít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂȚÍ, pățesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut). ◊ Expr. A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva. Din pățite = din experiență. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență. (Fam.) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. ind. și: (pop.) pat] – Lat. pati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PĂȚÍ ~ésc tranz. A avea de suferit, de îndurat (pe neașteptate). ◊ Ce-ai pățit? ce ți s-a întâmplat? ce-a dat peste tine? A o ~ (sau pârli) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. /<lat. pati[ri]
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂȚÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a avut multe întâmplări neplăcute; trecut prin multe încercări în viață. ◊ Din ~te din experiență. (A fi) Stan ~tul (a fi) om cu experiență. /v. a păți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂȚÍ vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. îndura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pățí (pățésc, pățít), vb.1. A pătimi, a suferi, a se chinui. – 2. A i se întîmpla ceva (neplăcut). – Mr. pat, pățăscu, pățîre; megl. pățos, pățori. Lat. patῑre (Candrea-Dens., 1359; REW 6294), cf. it. patire, sp., port. padecer.Der. pățanie (var. pățenie), s. f. (întîmplare neplăcută, experiență neașteptată); pătăranie (var. pataranie, pataramă), s. f. (nenorocire); pățeală, s. f.(aventură, pățanie); pățitanie, s. f. (rar, pățanie). – Din rom. provine bg. din Trans. patem (Miklosich, Bulg., 130).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pățésc, imperf. 3 sg. pățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Stan Pățítul s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)