PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATRAFÍR s. (BIS.) epitrahil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
patrafír (patrafíre), s. n. – Varietate de casulă purtată de preoții ortodocși. – Var. patrafil, patrahil, patrahir, epitrahil, epitrafil. Mgr. ἐπιτραχήλιον (Murnu 43), ngr. πετραχήλι, cf. sl. jepitrachilĭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
patrafír s. n. (sil. -tra-), pl. patrafíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATRAFÍR ~e n. bis. Fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei. /<sl. petraholu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink