PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁTRIE s.f. 1. Țară unde s-a născut cineva, țară de baștină. 2. Loc unde s-a născut cineva, loc de baștină; oraș, ținut, pământ natal. ♦ Mediu social din care face parte cineva. 3. Loc unde a luat naștere sau s-a dezvoltat o știință, o artă etc. [Gen. -iei. / < lat., it. patria, fr. patrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÁTRIE s. f. 1. țara unde s-a născut și trăiește cineva; loc de baștină; pământ natal. 2. loc de origine a unei idei, a unei științe, arte etc. 3. loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. (< lat. patria, fr. patrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÁTRIE s. țară, (înv. și pop.) moșie, (pop. și poetic) glie, (înv.) naștere, (grecism înv.) patridă. (Să ne apărăm ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pátrie (pátrii), s. f. – Țară, pămînt, loc de baștină. – Mr. patrie. Fr. patrie, it. patria (Muste, jumătatea sec. XVIII). E dubletul lui patridă, s. f. (înv. și ironic, patrie; Grecia), din ngr. παρτίδα, sec. XVIII (Gáldi 223). – Der. patriot, s. m., din ngr. παρτιώτης; patriotic, adj., din fr. patriotique; patriotism, s. n., din fr. patriotisme.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pátrie s. f. (sil. -tri-e), art. pátria (sil. -tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (sil. -tri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁTRIE ~i f. 1) Teritoriu care istoricește aparține unui popor și unde acesta trăiește. 2) Țară în care s-a născut, în care trăiește și al cărei cetățean este cineva. 3) Loc unde s-a născut și trăiește cineva; pământ natal; țară; baștină. 4) Regiune de unde își trage originea un anumit soi de plante sau de animale; baștină. 5) Loc unde a luat naștere ceva important istoricește. ~a teoriei atracției universale este Anglia. [G.-D. patriei; Sil. -tri-e] /<lat. patria, fr. patrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink