PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATRIMONIÁL, -Ă adj. Referitor la un patrimoniu; care face parte dintr-un patrimoniu. [Pron. -ni-al. / cf. fr. patrimonial, lat. patrimonialis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATRIMONIÁL, -Ă adj. referitor la un patrimoniu; care constituie un patrimoniu. ♦ (jur.) raporturi ĕ = raporturi care au un conținut economic; bunuri ĕ = bunuri care pot fi evaluate în bani. (< fr. patrimonial, lat. patrimonialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PATRIMONIÁL adj. (JUR.) ereditar. (Bunuri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Patrimonial ≠ nepatrimonial
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
patrimoniál adj. m. (sil. -tri-, -ni-al), pl. patrimoniáli; f. sg. patrimoniálă, pl. patrimoniále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATRIMONIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de patrimoniu; propriu unui patrimoniu. ◊ Bunuri ~e bunuri care pot fi apreciate în bani. [Sil. -ni-al] /<fr. patrimonial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink