PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAVÉA s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAVEÁ s. v. caldarâm, pavaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paveá (pavéle), s. f. – Piatră de pavaj. Fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s. n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s. n., din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
paveá s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAVEÁ ~éle f. Bloc de material dur (piatră, cărămidă, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pavé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink