Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, È™coli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuÈ›it, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe faÈ›ada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleÈ›, de forme È™i de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i identifica apartenenÈ›a la o anumită È›ară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizaÈ›ii, asociaÈ›ii etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă È™i în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porÈ›iune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAVILIÓN s.n. 1. ConstrucÈ›ie uÈ™oară, de obicei circulară, situată într-o grădină, într-un parc etc.; chioÈ™c. ♦ Corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcÈ›ii (la spitale, la căzărmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autorități pe faÈ›ada clădirii etc. ♦ Steag de pânză având forme È™i culori diferite, care indică apartenenÈ›a unei nave la o anumită È›ară. 3. Partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioară cartilaginoasă a urechii. ♦ Partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, în formă de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PAVILIÓN s. n. 1. mică construcÈ›ie izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioÈ™c. ◊ corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcÈ›ii (la spitale, cazărmi, în staÈ›iunile balneoclimaterice). ◊ suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziÈ›ii internaÈ›ionale, prezentării exponatelor. 2. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat. ◊ steag de pânză, de forme È™i culori diferite, care indică apartenenÈ›a unei nave la o anumită È›ară. 3. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. 4. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ◊ cornet acustic. 5. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii. 6. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 7. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului È™i acoperind armoariile unui suveran. (< fr. pavillion, germ. Pavillion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAVILIÓN s. 1. cerdac, chioșc, foișor, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) 2. (rar) bandieră. (~ al unei nave.) 3. pavilionul urechii v. auriculă. 4. v. cornet acustic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pavilión s. n. (sil. -li-on), pl. pavilioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAVILIÓN1 ~oáne n. 1) Construcție ușoară, de regulă circulară, situată într-o grădină, într-un parc, la marginea unei păduri sau pe malul unui lac, care servește, mai ales, ca adăpost. 2) Clădire făcând parte dintr-un ansamblu de construcții. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PAVILIÓN2 ~oáne n. 1) Drapel care se arborează pe navele maritime pentru a indica apartenența la un stat sau care se folosește la anumite semnalizări pe mare. 2) Steag al unei organizații sau asociații care se arborează pe clădiri cu ocazia unei festivități. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PAVILIÓN3 ~oáne n. 1) Extremitate în formă de pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. 2) Varietate de portavoce, anexată la diafragma primelor fonografe. 3) Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică v********e sonore (fiind folosit de persoanele cu auz slab); cornet acustic. 4) Partea exterioară a urechii. /<fr. pavillon, germ. Pavillon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)