PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAZVÁNT s. v. pazvangiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pazvánt2, pazvánte, s.n. (înv. și reg.) 1. brățară groasă. 2. piedică (pentru cai).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pazvánt s. m., pl. pazvánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink