PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAȚACHÍNĂ s. v. roibă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PAȚACHÍNĂ s. v. crușân, părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pațachínă (pațachíne), s. f. – 1. Roibă (Rhamnus fragula). – 2. P*********ă, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pațachínă s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAȚACHÍNĂ ~e f. 1) Arbust cu ramuri ascendente (terminate la unele specii printr-un spin), cu frunze eliptice și cu fructe rotunde, de culoare neagră-violetă, care se întrebuințează în scopuri industriale și medicinale. 2) depr. Femeie d********ă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink